Vă aducem la cunoștință că pentru o navigare cat mai ușoară acest site utilizează fișiere de tip cookie. De asemenea, am actualizat politica site-ului pentru a ne conforma cu Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").
Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți conținutul Politicii de Utilizare a Cookies și Politicii de Prelucrare a Datelor.
Prin continuarea navigării pe site confirmați acceptarea politicii de utilizare a cookies si a politicii de prelucrare a datelor.
Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri
(1) Orice persoană care
are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru
acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede
diferit.
(2) Pentru clădirile
proprietate publică sau privată a statului ori a unităților
administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori
în folosință, după caz, oricăror entități, altele decât cele de drept public,
se stabilește taxa pe clădiri, care se datorează de concesionari, locatari,
titularii dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții
similare impozitului pe clădiri. În cazul transmiterii ulterioare altor
entități a dreptului de concesiune, închiriere, administrare sau folosință
asupra clădirii, taxa se datorează de persoana care are relația contractuală cu
persoana de drept public.
(3) Impozitul prevăzut
la alin. (1), denumit în continuare impozit pe clădiri, precum și
taxa pe clădiri prevăzută la alin. (2) se datorează către bugetul local al
comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea. În
cazul municipiului București, impozitul și taxa pe clădiri se datorează către
bugetul local al sectorului în care este amplasată clădirea.
(4) În cazul clădirilor
care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere, administrare sau
folosință ce se referă la perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se
stabilește proporțional cu numărul de luni pentru care este constituit dreptul
de concesiune, închiriere, administrare ori folosință. Pentru fracțiunile mai
mici de o lună, taxa se calculează proporțional cu numărul de zile din luna
respectivă.
(41) În cazul
clădirilor care fac obiectul unor contracte de concesiune, închiriere,
administrare sau folosință ce se referă la perioade mai mici de o lună, taxa pe
clădiri se datorează proporțional cu numărul de zile sau de ore prevăzute în
contract.
(5) Pe perioada în care
pentru o clădire se plătește taxa pe clădiri, nu se datorează impozitul pe clădiri.
(51) În cazul
în care pentru o clădire proprietate publică sau privată a statului ori a
unității administrativ-teritoriale se datorează impozit pe clădiri, iar în
cursul unui an apar situații care determină datorarea taxei pe clădiri,
diferența de impozit pentru perioada pe care se datorează taxa pe clădiri se
compensează sau se restituie contribuabilului în anul fiscal următor.